cin

română

Etimologie

Din slavă (veche) cinŭ.

Pronunție

• AFI: /ʧin/

Substantiv

Declinarea substantivului cin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cin	cinuri
Articulat	cinul	cinurile
Genitiv-Dativ	cinului	cinurilor
Vocativ	cinule	cinurilor

1. (înv.) (în societatea medievală) poziție socială înaltă.
2. stare socială.
3. ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din sârbo-croată čun.

Substantiv

Declinarea substantivului cin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cin	cinuri
Articulat	cinul	cinurile
Genitiv-Dativ	cinului	cinurilor
Vocativ	cinule	cinurilor

1. (înv. și reg.) luntre mică (pescărească).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online