comerț

română

Etimologie

Din franceză commerce < latină commercium.

Pronunție

• AFI: /ko'merʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului comerț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comerț	comerțuri
Articulat	comerțul	comerțurile
Genitiv-Dativ	comerțului	comerțurilor
Vocativ	comerțule	comerțurilor

1. schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online