consilier

română

Etimologie

Din franceză conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

Pronunție

• AFI: /kon.si.li'er/

Substantiv

Declinarea substantivului consilier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consilier	consilieri
Articulat	consilierul	consilierii
Genitiv-Dativ	consilierului	consilierilor
Vocativ	consilierule	consilierilor

1. sfătuitor, sfetnic.
2. grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad.
3. (înv.) membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online