costuma

română

Etimologie

Din franceză costumer.

Pronunție

• AFI: /kos.tu'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) costuma
Infinitiv	a (se) costuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) costumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) costumeze
Participiu	costumat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc.

Cuvinte derivate

• costumare
• costumat
• costumație

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online