cupla

română

Etimologie

Din franceză coupler.

Pronunție

• AFI: /ku'pla/

Verb

Conjugarea verbului cupla
Infinitiv	a cupla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cuplez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cupleze
Participiu	cuplat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (tehn.) a lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla.
2. (v.refl. recipr.) (fig.) (despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.

Cuvinte derivate

• cuplare
• cuplat
• cuplător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calup
• capul
• clupa
• culpa

Referințe

• DEX '98 via DEX online