cuscru

română

Etimologie

Din latină consoc (e)rum.

Pronunție

• AFI: /ˈkus.kru/

Substantiv

Declinarea substantivului cuscru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuscru	cuscri
Articulat	cuscrul	cuscrii
Genitiv-Dativ	cuscrului	cuscrilor
Vocativ	cuscrule	cuscrilor

1. tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț; (la pl.) părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț.

Cuvinte derivate

• cuscrenie
• cuscrie
• cuscrișor
• cuscră
• încuscri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online