datină

română

Etimologie

Din slavă (veche) dĕdina („moștenire”).

Pronunție

• AFI: /'da.ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului datină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	datină	datini
Articulat	datina	datinile
Genitiv-Dativ	datinii	datinilor
Vocativ	datină	datinilor

1. obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță.
2. (rar) regulă, tipic.

Cuvinte derivate

• îndătina

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adnați
• danțai

Referințe

• DEX '98 via DEX online