decurge

română

Etimologie

Din de + a curge (după franceză découler).

Pronunție

• AFI: /de'kur.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului decurge
Infinitiv	a decurge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decurgă
Participiu	decurs
Conjugare	III

1. (v.intranz.) a urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în...
2. (v.intranz.) a se petrece, a se desfășura.

Cuvinte derivate

• decurs

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online