dispută

română

Etimologie

Din franceză dispute.

Pronunție

• AFI: /dis'pu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului dispută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dispută	dispute
Articulat	disputa	disputele
Genitiv-Dativ	disputei	disputelor
Vocativ	dispută	disputelor

1. discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; (p.ext.) ceartă.
2. luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; (spec.) întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online