dubă

română

Etimologie

Din sârbocroată dubak.

Pronunție

• AFI: /'du.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului dubă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dubă	dube
Articulat	duba	dubele
Genitiv-Dativ	dubei	dubelor
Vocativ	dubă	dubelor

1. autodubă.
2. vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții.
3. (fig.) pușcărie, temniță.

Cuvinte derivate

• autodubă

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din ucraineană дуб (dub) „stejar, luntre”, rusă дубка (dubka) „șalupă de stejar”.

Substantiv

Declinarea substantivului dubă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dubă	dube
Articulat	duba	dubele
Genitiv-Dativ	dubei	dubelor
Vocativ	dubă	dubelor

1. luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit.
2. putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buda

Referințe

• DEX '98 via DEX online