dur

română

Etimologie

Din franceză dur < latină durus.

Pronunție

• AFI: /dur/

Adjectiv

Declinarea adjectivului dur
	Singular	Plural
Masculin	dur	duri
Feminin	dură	dure
Neutru	dur	dure

1. (despre corpuri solide) greu de zgâriat sau de străpuns; tare.
2. (despre ape) care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale.
3. (fig.) aspru; sever; violent, brutal, crud.

Cuvinte derivate

• deduriza
• duracid
• duraluminiu
• durifica
• duroflex
• extradur

Cuvinte compuse

• consoană dură

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer dura.

Pronunție

• AFI: /dur/

Interjecție

1. formă alternativă pentru dura.

Referințe

• DEX '98 via DEX online