eră

Vezi și : era, Era, ERA, -era, -erà, erä, æra, êrà, эра

română

Etimologie

Din franceză ère < latină aera.

Pronunție

• AFI: /ˈe.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului eră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eră	ere
Articulat	era	erele
Genitiv-Dativ	erei	erelor
Vocativ	eră	erelor

1. perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor.
2. epocă.
3. cea mai mare subdiviziune a timpului geologic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aer
• are

Referințe

• DEX '98 via DEX online