existență

română

Etimologie

Din franceză existence < latină existentia.

Pronunție

• AFI: /eg.zisˈten.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului existență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	existență	existențe
Articulat	existența	existențele
Genitiv-Dativ	existenței	existențelor
Vocativ	existență	existențelor

1. faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire.
2. viață considerată în durata și conținutul ei.
3. durată (a unei situații, a unei instituții).
4. condițiile, mijloacele materiale necesare vieții.
5. viață; mod de viață, fel de trai.

Cuvinte derivate

• nonexistență

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online