experiență

română

Etimologie

Din franceză expérience < latină experientia.

Pronunție

• AFI: /eks.pe.ri'en.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului experiență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	experiență	experiențe
Articulat	experiența	experiențele
Genitiv-Dativ	experienței	experiențelor
Vocativ	experiență	experiențelor

1. totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară.
2. verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare.
3. experiment.

Expresii

• A face o experiență = a face o încercare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online