fereca

română

Etimologie

Din latină făbrĭcāre, cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”.

Pronunție

• AFI: /fe.re'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) fereca
Infinitiv	a (se) fereca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ferec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ferece
Participiu	ferecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice.

   A fereca carul, roata.

2. a îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.

   A fereca un obiect cu argint.

3. a lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat.
4. a încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere.
5. (v.refl.) (despre oameni) a se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni.
6. a bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți.
7. a face zimți pe muchia unei monede.

Sinonime

• 1: șinui
• 2: îmbrăca
• 3: încătușa
• 4: încuia
• 7: zimțui

Antonime

• a fereca: dezlănțui, desfereca

Cuvinte derivate

• desfereca
• ferecare
• ferecat
• ferecătură

Cuvinte compuse

• ferecă-albă

Cuvinte apropiate

• fier

Traduceri

a pune în lanțuri

cehă: poutat (čeština), spojovat (čeština) ebraică: לשרשר (עברית) (lesharshér) engleză: chain (English), fetter (English) finlandeză: kahlita (suomi) franceză: enchaîner (français) germană: ketten (Deutsch), anketten (Deutsch) greacă: συνδέω (Ελληνικά) (syndéo) italiană: concatenare (italiano)

maghiară: leláncol (magyar) neerlandeză: ketenen (Nederlands) poloneză: łączyć (polski) portugheză: encadear (português) rusă: приковывать (русский) (prikov'ivat') spaniolă: encadenar (español) suedeză: kedja (svenska) turcă: zincirlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online