fundament

română

Etimologie

Din franceză fondement < latină fundamentum.

Pronunție

• AFI: /fun.da'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului fundament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fundament	fundamente
Articulat	fundamentul	fundamentele
Genitiv-Dativ	fundamentului	fundamentelor
Vocativ	fundamentule	fundamentelor

1. element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie.
2. placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice.
3. (fig.) element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie.

Cuvinte derivate

• fundamenta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online