grăunte

română

Variante

• grăunț
• grăunță

Etimologie

Refăcut din pluralul grăunți (< latină *granuceum).

Pronunție

• AFI: /grəˈun.te/

Substantiv

Declinarea substantivului grăunte
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grăunte	grăunți
Articulat	grăuntele	grăunții
Genitiv-Dativ	grăuntelui	grăunților
Vocativ	grăunte	grăunților

1. sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob, boabă.
2. mic obiect asemănător cu un grăunte, izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare.

   Grăunte de sare.

3. cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice.

Cuvinte derivate

• grăuncior

Expresii

• Cât un grăunte de muștar = foarte mic

Traduceri

sămânța unor plante

engleză: grain (English) esperanto: grajno (Esperanto) franceză: grain (français) m.

germană: Korn (Deutsch) n. neerlandeză: korrel (Nederlands)

Referințe

• DEX '98 via DEX online