ieși

română

Din latină exire.

(v.intranz.) a părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior.
a se duce, a pleca de acasă.
a se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.
(despre semănături) a răsări, a crește.
a se naște din..., a-și trage originea; a proveni.
a părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera.
a se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.
a ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel).
A ieșit primul.
a promova, a avansa, a ajunge.
A ieșit ofițer.
a rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material.
(despre calcule, socoteli) a da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.
a se decolora; a se spălăci.

A ieși afară = a defeca
A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva
A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva
A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul) = se zice când cineva depune un efort extrem de mare
A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit.
Cum o ieși, (numai) să iasă = exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat

a părăsi un loc

Din ieși.