Variante de scriere Vezi și : informă

Etimologie

Din franceză informer < latină informare.

Pronunție

  • AFI: /in.forˈma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) informa
Infinitiv a (se) informa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) informez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) informeze
Participiu informat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința.
    Se informează de tot ce-a mai apărut.
    A informa pe cineva despre ceva.
  2. (v.refl.) a căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica.
    S-a informat peste tot.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din informa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru informa.

Referințe

  NODES