injurie

română

Etimologie

Din latină injuria. Confer franceză injure.

Pronunție

• AFI: /in'ʒu.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului injurie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	injurie	injurii
Articulat	injuria	injuriile
Genitiv-Dativ	injuriei	injuriilor
Vocativ	injurie	injuriilor

1. infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă.
2. (rar) acțiune cu efect vătămător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online