intrare

română

Variante

• întrare

Etimologie

Din a intra.

Pronunție

• AFI: /in'tra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului intrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intrare	intrări
Articulat	intrarea	intrările
Genitiv-Dativ	intrării	intrărilor
Vocativ	intrare	intrărilor

1. acțiunea de a intra și rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviințare (de a intra); intrat.
2. partea de la început a unei localități, a unei suprafețe circumscrise etc.
3. momentul intervenției unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale.
4. stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură.
5. (cont.) valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi; încasare.
6. înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție.
7. (electron.) punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input.
8. (inform.) ansamblul influențelor, informațiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reintra

Referințe

• DEX '98 via DEX online