jour
Etimologie
Confer jur.
Pronunție
- AFI: /ʒur/
Substantiv
- formă alternativă pentru jur.
(français)
Etimologie
Din franceză veche jor, jorn < latină diurnum (tempus), din diurnus, înrudit cu diēs („zi”). Este dublet al lui diurne.
Înrudit cu catalană jorn, italiană giorno, occitană jorn și portugheză jorna.
Pronunție
Substantiv
jour m., jours pl.
- (astron.) zi (lumină solară)
- Une semaine comporte sept jours.
- (p.ext.) zi (dată particulară)
- (la pl.) viață
- Il a mis fin à ses jours.
- (p.ext.) deschizătură, deschidere, apertură
Sinonime
- 3: vie
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
expresii