legământ

română

Etimologie

Din latină ligamentum.

Pronunție

• AFI: /le.gə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului legământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legământ	legăminte
Articulat	legământul	legămintele
Genitiv-Dativ	legământului	legămintelor
Vocativ	'	'

1. promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva.
2. situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială.

Traduceri

Traduceri