locotenent

română

Etimologie

Din italiană locotenente.

Pronunție

• AFI: /lo.ko.te'nent/

Substantiv

Declinarea substantivului locotenent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locotenent	locotenenți
Articulat	locotenentul	locotenenții
Genitiv-Dativ	locotenentului	locotenenților
Vocativ	locotenentule	locotenenților

1. grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad.
2. (înv.) persoană care ține locul unui demnitar.

Cuvinte derivate

• sublocotenent

Cuvinte compuse

• locotenent-major
• locotenent-colonel
• locotenent-comandor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online