luptă

Vezi și : lupta

română

Etimologie

Din latină lucta.

Pronunție

• AFI: /ˈlup.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului luptă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	luptă	lupte
Articulat	lupta	luptele
Genitiv-Dativ	luptei	luptelor
Vocativ	luptă	luptelor

1. încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele).
2. (la pl.) ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători.
3. ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie.
4. (fig.) ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar.
5. străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra.
6. străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere.

Cuvinte derivate

• luptaș

Cuvinte compuse

• luptă dreaptă
• lupte clasice, lupte greco-romane
• lupte libere
• luptă de clasă

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din lupta.

Pronunție

• AFI: /ˈlup.tə/
• AFI: /lupˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru lupta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru lupta.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lupta.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru lupta.

Anagrame

• aptul

Referințe

• DEX '98 via DEX online