mărșălui

română

Etimologie

Din marș + sufixul -ălui.

Pronunție

• AFI: /mər.ʃə.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului mărșălui
Infinitiv	a mărșălui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mărșăluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mărșăluiască
Participiu	mărșăluit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a se deplasa în marș; a mărșui.
2. (v.intranz.) (fam.) a face un drum lung, obositor.

Cuvinte derivate

• mărșăluire
• mărșăluitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rășluiam

Referințe

• DEX '98 via DEX online