mandant

română

Etimologie

Din franceză mandant.

Pronunție

• AFI: /man'dant/

Substantiv

Declinarea substantivului mandant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandant	mandanți
Articulat	mandantul	mandanții
Genitiv-Dativ	mandantului	mandanților
Vocativ	mandantule	mandanților

1. persoană pentru care se încheie un act juridic.

Cuvinte derivate

• mandantă

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului mandant
	Singular	Plural
Masculin	mandant	mandanți
Feminin	mandantă	mandante
Neutru	mandant	mandante

1. pentru care se încheie un act juridic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online