marș

română

Etimologie

Din franceză marche, germană Marsch.

Pronunție

• AFI: /marʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului marș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marș	marșuri
Articulat	marșul	marșurile
Genitiv-Dativ	marșului	marșurilor
Vocativ	marșule	marșurilor

1. mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație).
2. (înv.) distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore.
3. acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv.
4. probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi.
5. (p.gener.) deplasare, drum, cursă (obositoare).
6. compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc.
7. compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș.

Cuvinte derivate

• mărșui
• mărșălui

Cuvinte compuse

• marș forțat

Traduceri

Traduceri

Interjecție

1. cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat.
2. cuvânt cu care se gonește un câine sau, (p.gener.), un om.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online