masca

română

Etimologie

Din franceză masquer.

Pronunție

• AFI: /mas'ka/

Verb

Conjugarea verbului masca
Infinitiv	a masca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	maschez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mascheze
Participiu	mascat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască; a (se) măscui.
2. (v.tranz.) a sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla.
3. (v.tranz.) (fig.) a ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula.

Cuvinte derivate

• mascare
• mascat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• casam

Referințe

• DEX '98 via DEX online