merchant

Vezi și : Merchant

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) merchaunt

Etimologie

Din engleză medie marchant, care provine din anglo-normandă marchant < latină mercans („cumpărător”), participiu prezent pentru mercor („a neguța, a cumpăra”), din merx („marfă”).

Pronunție

• AFI: /ˈmɜː(ɹ)tʃənt/

Substantiv

merchant, pl. merchants

1. (com., ec.) comerciant, negustor

   The merchants came to town to sell their goods.

2. (mar.) navă comercială

Sinonime

• 2: (mar.) merchantman

Cuvinte derivate

• merchantable
• merchantman
• mercantile

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

merchant bank merchant banker merchant flag merchant fleet merchant marine merchant navy merchant prince

merchant seaman merchant ship merchant tailor speed merchant wind-up merchant wine merchant

Cuvinte apropiate

• merchandise

Vezi și

• money
• retail
• sale

Adjectiv

merchant (necomparabil)

1. (atributiv; com., ec.) mercantil, comercial, negustoresc

   a merchant ship

Sinonime

• (com., ec.) commercial

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary