merlin
Vezi și : Merlin |
Etimologie
Din franceză merlin.
Pronunție
- AFI: /mer'lin/
Substantiv
Declinarea substantivului merlin | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | merlin | merline |
Articulat | merlinul | merlinele |
Genitiv-Dativ | merlinului | merlinelor |
Vocativ | - | - |
- (mar.) coardă subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.
- (spec.) ciocan pentru asomarea animalelor la abator.
Vezi și
Traduceri
Referințe
(English)
Variante
Etimologie
Din engleza medie merlone, merlion, marlyon, merlyon, merlinge, care provine din franceza veche emerillon, esmerillon < limba francă (veche) *smiril („uliu, șoim”). Provine din proto-germanică *smirilaz.
Înrudit cu germana veche de sus smirl și nordică veche smyrill.
Pronunție
- AFI: /'mɜrlɪn/
Substantiv
merlin, pl. merlins
- (ornit.) șoim-de-iarnă
Sinonime
- (ornit.) pigeon hawk
Vezi și
Etimologie
Acronim pentru Moesin-Ezrin-Radixin-Like Protein.
Substantiv
merlin, (nenumărabil)
Sinonime
- (biochim.) schwannomin
Anagrame
Referințe
(français)
Etimologie
Din forma veche marlin. Poate în legătură cu latină marculus.
Pronunție
- AFI: /mɛʁ.lɛ̃/
Substantiv
merlin m., merlins pl.
Vezi și
Etimologie
Confer merlan.
Substantiv
merlin m., merlins pl.
- (reg., în Boulogne-sur-Mer, iht.) merlan
Sinonime
- (iht.) merlan