mușcătură

română

Etimologie

Din a mușca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /muʃ.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului mușcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mușcătură	mușcături
Articulat	mușcătura	mușcăturile
Genitiv-Dativ	mușcăturii	mușcăturilor
Vocativ	mușcătură	mușcăturilor

1. acțiunea de a mușca și rezultatul ei.
2. senzație dureroasă de arsură, usturime.
3. felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca.
4. (fig.) vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură.
5. rană, semn produs prin mușcare.
6. bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online