multiplica

Vezi și : multiplică

română

Etimologie

Din latină multiplicare, franceză multiplier.

Pronunție

• AFI: /mul.ti.pliˈka/

Verb

Conjugarea verbului multiplica
Infinitiv	a multiplica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	multiplic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să multiplice
Participiu	multiplicat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să fie sau a deveni mai numeros.
2. (v.tranz.) a reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
3. (v.tranz.) (mat.) a efectua operația de înmulțire; a înmulți.

Cuvinte derivate

• multiplicabil
• multiplicare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din multiplica.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru multiplica.

Referințe

• DEX '98 via DEX online