pagina

română

Etimologie

Din pagină. Confer franceză paginer.

Pronunție

• AFI: /pa.ʤi'na/

Verb

Conjugarea verbului pagina
Infinitiv	a pagina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	paginez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pagineze
Participiu	paginat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a numerota paginile sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc.
2. (v.tranz.) (tipogr.) a așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește.
3. (v.tranz.) a schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol.

Cuvinte derivate

• paginare
• paginat
• paginator
• repagina

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• păgâni

Referințe

• DEX '98 via DEX online