prăbuși
Etimologie
Din bulgară probusa(se).
Pronunție
- AFI: /prə.bu'ʃi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) prăbuși | |
| Infinitiv | a (se) prăbuși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) prăbușesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) prăbușească |
| Participiu | prăbușit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. și tranz.) a cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma.
- S-a prăbușit casa pe el.
- (v.refl.) (fig.) a decădea.
- S-a prăbușit un mal.
- (despre ape) a cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt.
- Apa se prăbușește de la înălțime, formând o cascadă.
- (fig.) a lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc).
- S-a prăbușit în prăpastie.
Sinonime
- 1: cădea, se dărâma, se nărui, pica, se prăvăli, se surpa, (reg.) se îmburda
- 2: cădea, se surpa, (pop.) se ponorî
- 3: cădea, se prăvăli
- 4: (se) prăvăli, doborî, (se) rostogoli, (înv.) (se) ponorî
Cuvinte derivate
Traduceri
a cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se