praf

română

Variante

• prav

Etimologie

Din slavă (veche) prachŭ.

Pronunție

• AFI: /praf/

Substantiv

Declinarea substantivului praf
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	praf	prafuri
Articulat	praful	prafurile
Genitiv-Dativ	prafului	prafurilor
Vocativ	prafule	prafurilor

1. material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb.
2. (de obicei urmat de determinări) nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri.
3. (spec.) substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament.
4. (pop.) polen.

Cuvinte derivate

• prăfos
• prăfui
• prăfuleț
• prăfuriu
• prăfuros
• prăfușor
• prăfăraie
• prăfărie

Cuvinte compuse

• praf de pușcă
• praf de spumă
• praf de copt
• lapte praf
• praf de bronz
• praf de mătase
• praf hidrofob
• praf alb

Expresii

• A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata
• A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic
• A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis
• A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare
• A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva
• Praful de pe tobă = nimic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online