proeminență

română

Etimologie

Din franceză proéminence.

Pronunție

• AFI: /pro.e.mi'nen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului proeminență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proeminență	proeminențe
Articulat	proeminența	proeminențele
Genitiv-Dativ	proeminenței	proeminențelor
Vocativ	'	'

1. caracter proeminent.
2. parte proeminentă; ridicătură; protuberanță; convexitate.

Traduceri

Traduceri