pustiu

română

Variante

• pustie

Etimologie

Din bulgară пустиня (pustinja).

Pronunție

• AFI: /pus'tiw/

Substantiv

Declinarea substantivului pustiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pustiu	pustiuri
Articulat	pustiul	pustiurile
Genitiv-Dativ	pustiului	pustiurilor
Vocativ	pustiule	pustiurilor

1. regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; (spec.) întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert.
2. (fig.) singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere.

Cuvinte derivate

• muțiu
• pustietate
• pustii

Locuțiuni

• (loc.adv.) În pustiu = în zadar, degeaba.
• A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea.

Expresii

• A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă
• Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului pustiu
	Singular	Plural
Masculin	pustiu	pustii
Feminin	pustie	pustii
Neutru	pustiu	pustii

1. (despre locuri, ținuturi) care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație.
2. aflat în paragină, în ruină; părăsit.
3. în care nu se află nimeni (și nimic).

   Cameră pustie.

4. (fig.) singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului pustiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pustiu	pustii
Articulat	pustiul	pustiii
Genitiv-Dativ	pustiului	pustiilor
Vocativ	pustiule	pustiilor

1. ( înv. și pop., în imprecații) blestemat, afurisit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online