rămâne
(Redirecționat de la rămîne)
Etimologie
Din latină remanere.
Pronunție
- AFI: /rəˈmɨ.ne/
Verb
| Conjugarea verbului rămâne | |
| Infinitiv | a rămâne |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rămân |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rămână |
| Participiu | rămas |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) (despre ființe) a sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găsește.
- Rămâi cu noi la masă.
- a se opri la cineva sau într-un loc.
- a lăsa în urmă.
- Humuleștii rămân la stânga.
- (urmat adesea de determinarea "în urmă") a se lăsa sau a fi întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere.
- a muri (pe un câmp de luptă).
- a sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit.
- (v.intranz.) a fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație; a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect.
- (v.intranz.) a continua să existe, a păstra aceeași stare, a dăinui, a nu se schimba.
- A rămâne în memorie.
- a se păstra, a se menține în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă.
- a supraviețui.
- a se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva.
- (v.intranz.) a se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot; a prisosi.
- (v.tranz.) (reg.; în legătură cu o acțiune de întrecere, de concurență etc.) a lăsa pe cineva în urmă; a-l întrece, a-l bate, a-l învinge.
Sinonime
- 1: sta
- 10: supraviețui
Cuvinte derivate
Expresii
- Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace) = formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân
- A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană
- Să rămână între noi = se spune ca îndemn pentru discreție, pentru păstrarea unui secret
- (pop.) A rămâne de ceva (sau de cineva) = a se răzleți de o ceată, de o tovărășie, a nu mai prinde un vehicul care pleacă
- (reg.) A rămâne de cineva = a supraviețui celui care trebuie să-l susțină, să-l îngrijească
- A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri
- A rămâne pe drumuri (sau de dârvală) = a-și pierde mijloacele de existență, a sărăci
- A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât...
- A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta
- A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos
- A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat
- A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva
- A rămâne de rușine = a se face de râs
- A rămâne ars (sau opărit, fript) = se spune când cineva pierde cu totul puterea de a se stăpâni în fața unei situații
- A rămâne bun plătit = se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăți considerate de una dintre părți ca insuficientă sau greșit calculată
- A rămâne grea = a fi însărcinată
- A rămas înțeles sau rămânem înțeleși = se spune ca încheiere a unei discuții, după ce sa ajuns la un acord
- (pop.) A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți
- (rar) A-i rămâne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva
- Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privința...?
- A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață
- Mult a fost, puțin a rămas = se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte
- A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluție decât să...
- A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară
- Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranța că...
- Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă? = e sigur, nu mai e de discutat
Traduceri
a continua să existe; a persista
|
|
Etimologie
Din rămâne.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru rămâne.