rectifica
 Vezi și : rectifică
|
Etimologie
Din franceză rectifier < latină rectificare.
Pronunție
- AFI: /rek.ti.fiˈka/
Verb
| Conjugarea verbului rectifica | |
| Infinitiv | a rectifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rectific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rectifice |
| Participiu | rectificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a îndrepta, a corecta.
- (v.tranz.) (tehn.) a prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive.
- (v.tranz.) (chim.) a separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din rectifica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rectifica.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online