sămânță
 |
Etimologie
Din latină populară sementia.
Pronunție
- AFI: /sə'mɨn.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sămânță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sămânță | semințe |
| Articulat | sămânța | semințele |
| Genitiv-Dativ | seminței | semințelor |
| Vocativ | sămânță, sămânțo | semințelor |
- (bot.) parte a plantelor superioare (închisă în fruct) care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; (p.gener.) orice parte a plantei care se seamănă.
- Are sămânță superioară pentru semănat.
- (fig.) cantitate mică din ceva.
- (la pl.) grăunțe germinative întrebuințate în alimentație, în medicină, în industrie etc.
- Semințe de floarea-soarelui.
- Mănâncă semințe de dovleac.
- (pop.) nume dat ouălor unor insecte.
- (pop.) produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul.
- (înv.) progenitură, urmaș, descendent.
- (spec.) specie, gen, fel, soi.
- (fig.) viță, neam, seminție.
- (fig.) element din care se dezvoltă ceva.
- (fig.) cauză, pretext, motiv.
Sinonime
- 1: (reg.) sad, (înv.) plod
- 2: bob, strop, fărâmă
- 3: sâmbure
- 6: descendent
- 7: gen, fel, soi, specie
- 8: seminție
- 9: germen
- 10: motiv
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De sămânță = păstrat și folosit pentru reproducere.
- (loc. adj.) Bun de sămânță = prolific.
- (loc. adj. și adv.) De sămânță = pentru prăsilă.
Expresii
- Nici de sămânță = deloc, nimic
- Sămânță de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă
- A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
- De toată sămânța = de tot felul
Traduceri
organ al plantelor superioare care conține nucleul germinativ
|
|