sillon

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche seillon. Confer siller și sillage.

Pronunție

• AFI: /si.jɔ̃/

Substantiv

sillon m., sillons pl.

1. (agr.) brazdă, arătură
2. (fig.) urmă

   Un sillon de lumière.

3. (p.anal.) rid, cută, zbârcitură
4. (p.anal.) dungă, linie, vargă
5. (anat.) crăpătură

   Les sillons du foie.

6. (geol.) fisură

Sinonime

• 1: (agr.) raie
• 2: trace
• 3: (derm.) ride
• 4: (zool.) raie, strie
• 5: (anat.) fente, rainure

Cuvinte derivate

• sillonner
• sillonné

Omofone

• sciions

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire