singur

română

Din latină singulus.

Declinarea adjectivului singur
	Singular	Plural
Masculin	singur	singuri
Feminin	singură	singure
Neutru	singur	singure

(despre oameni) care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva.
singuratic, solitar, izolat, retras; părăsit.
prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă.
de la sine.
(precedând substantivul) numai unul; unic.
Singurul drum spre oraș.
(în construcții negative) nici un.
Nu putea articula un singur cuvânt.
(adverbial) numai, doar.
Singur tu nu mi-ai plăcut.
(determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană.
Am eu singur grijă.