slugă

română

Etimologie

Din slavă (veche) sluga.

Pronunție

• AFI: /'slu.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului slugă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slugă	slugi
Articulat	sluga	slugile
Genitiv-Dativ	slugii	slugilor
Vocativ	slugă	slugilor

1. persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură.
2. (fig.) persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale.
3. (fig.) persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința.
4. (înv.) slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier.
5. (rar) aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare.

Cuvinte derivate

• slugoi
• sluguliță
• sluguță
• slugărime

Expresii

• (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră) = formulă de salut sau de răspuns la salut

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online