smeriglio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din greacă bizantină σμερίλιον (smerílion) < σμερί (smerí).

Pronunție

• AFI: /zme'riʎʎo/

Substantiv

smeriglio m., smerigli pl.

1. șmirghel, emeri

Cuvinte apropiate

• smerigliare
• smerigliato
• smerigliatore, smerigliatrice

Etimologie

Din limba francă smiril.

Substantiv

smeriglio m., smerigli pl.

1. șoim de iarnă

Etimologie

Din greacă σμαρίς (smarís).

Substantiv

smeriglio m., smerigli pl.

1. rechinul scrumbiilor

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din smerigliare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru smerigliare.