sparge

română

Din latină spargere.

(v.tranz. și refl.) a (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa.
(v.refl.) (fig.) (despre voce) a deveni răgușit, a se altera.
(v.tranz.) a tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți.
(v.tranz.) a sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul.
(v.intranz. și refl.) (despre abcese) a se deschide.
(v.tranz.) a distruge, a nărui, a nimici.
(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) găuri; a (se) uza.
(v.tranz.) a deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; (p.ext.) a jefui, a prăda.
(v.tranz.) a împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; (p.ext.) a ucide.
(v.refl.) (fam.) a muri.
(v.refl.) (fig.) a striga tare; a răcni, a zbiera.
(v.refl.) (fig.) (despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) a lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților).
(v.tranz.) a produce o disensiune; a dezbina.
(v.tranz.) (fig.) (înv.) a răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia.

(refl.) A se sparge în capul cuiva, = se spune despre cineva obligat să suporte consecințele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat
A sparge norma = a depăși norma
A sparge frontul = a pătrunde forțat în liniile inamicului
(tranz.) Pe unde și-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic
A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva

Din sparge.