strâmb
Etimologie
Din latina populară strambus (= strabus).
Pronunție
- AFI: /strɨmb/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului strâmb | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | strâmb | strâmbi |
| Feminin | strâmbă | strâmbe |
| Neutru | strâmb | strâmbe |
- (despre lucruri) care prezintă neregularități sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform.
- (despre drumuri) lipsit de aliniere, cotit, întortocheat.
- lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat.
- (despre oameni sau părți ale corpului lor) încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de șale; (p.ext.) deformat, pocit.
- (fig.) nedrept, injust, incorect.
- făcut pentru a înșela.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adverb
- cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit.
- într-o parte, pieziș; (p.ext.) în neorânduială, dezordonat.
- în mod fals, mincinos, neadevărat.
Expresii
- A sta (sau a ședea) strâmb și a judeca drept = a recunoaște adevărul
- A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forțat, nesincer
- A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, dușmănos
- A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online