strălucire

română

Etimologie

Din străluci.

Pronunție

• AFI: /strə.lu'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strălucire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strălucire	străluciri
Articulat	strălucirea	strălucirile
Genitiv-Dativ	strălucirii	strălucirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a străluci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri