strălucitor

română

Etimologie

Din a străluci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /strə.lu.ʧi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului strălucitor
	Singular	Plural
Masculin	strălucitor	strălucitori
Feminin	strălucitoare	strălucitoare
Neutru	strălucitor	strălucitoare

1. care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor.
2. (despre ochi, privire, față) plin de strălucire, expresiv, luminos.
3. (despre culori) viu, violent.
4. (fig.) fastuos, splendid.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online