subjuga

Vezi și : subjugă

română

Etimologie

Din franceză subjuguer.

Pronunție

• AFI: /sub.ʒuˈga/

Verb

Conjugarea verbului subjuga
Infinitiv	a subjuga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	subjug
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să subjuge
Participiu	subjugat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri.

   A subjuga un popor străin.

2. a pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata.

   A subjuga întreaga Galie.

3. (fig.) a exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri.

Sinonime

• 1: aservi, înrobi, robi, supune, (fig.) înfeuda, îngenunchea
• 2: cuceri, ocupa, supune, (pop.) pleca, (înv.) pobedi, prididi, reduce
• 3: domina, stăpâni, (fig.) robi

Antonime

• dezrobi, elibera

Cuvinte derivate

• subjugare
• subjugat
• subjugație
• subjugător

Traduceri

a supune; a îngenunchea

engleză: subjugate (English) franceză: subjuguer (français) latină: subigere (Latina)

neerlandeză: onderwerpen (Nederlands) spaniolă: subyugar (español) suedeză: underkuva (svenska)

Etimologie

Din subjuga.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru subjuga.

Referințe

• DEX online